sâmbătă, 24 decembrie 2011

Sărbători fericite! (Merry Christmas and Happy New Year!)

Translation:
 HOLY CHRISTMAS 
               2011
THE LORD IS BORN, 
             BE JOYFULL!
In this holy night, when Jesus is coming on earth, let's join our hearts toghether and sing the holy carol!
The children and the sisters from "Saint Joseph" House, wish you all a blessed Christmas and a Holy New Year!
"HAPPY NEW YEAR 2012!" 

vineri, 23 decembrie 2011

"Cineva plânge de Crăciun"




"Aceste ultime zile dinaintea Crăciunului, în care oamenii adună frenetic bunătăţi, sunt de fapt zilele din urmă ale sarcinii dumnezeieşti.
E multă agitaţie înainte de Crăciun. Toţi oamenii aglomerează magazinele, străzile, pieţele, cu gândul motivat, aproape isteric, de a pune cât mai multe pe masa şi sub bradul de Crăciun. Iluzia e evidentă. Super-marketurile se închid doar pentru două zile, aşa că rezervele de hrană nu prea au sens. Ceea ce justifică ascuns tot iureşul consumist de sărbători este durerea şi dorinţa ca sărbătoarea să nu treacă oricum, să fie plină de bunătăţi, un festin pe cinste, în care lipsurile unui an întreg să fie date uitării. Românii se împrumută, cutreieră îndelung, doar-doar or găsi ceva mult, bun şi mai ales ieftin.
La izvorul ei, această tendinţă de a face sărbătoarea de neuitat este una plină de adevăr. Sărbătoarea nu e doar un semn temporal crestat pe arborele genealogic al umanităţii, nu e doar simbolul unei realităţi mântuitoare de acum două milenii, nu e nici măcar un dans ciclic al evenimenţialului. Ea este conştiinţa tainică a trăirii în meta-istorie, acolo unde Hristos cel veşnic umple de nemurire viaţa noastră muritoare. De aceea orice sărbătoare religioasă se ritmează şi se nemureşte cu Dumnezeiasca Liturghie, adică intrarea Bisericii în Împărăţia Sfintei Treimi, aşa cum se şi proclamă la binecuvântarea iniţială: „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”.
Hiperactivitatea specifică sărbătorii este de fapt frica de a nu rămâne anonim în timp ce alţii se pecetluiesc cu lumină netrecătoare. Luminiţele din brad, de pe case, din pomi, nu sunt decât expresia dorului omenesc după lumină infinită, adică după har. Puţini însă realizează în interioritatea tăcută a sufletului lor că adevărul Crăciunului este şi unul de taină, de jertfă şi de durere dăruitoare. Bucuria Crăciunului, deseori convertită în delicii gastronomice, specialităţi cinegetice sau mentalitate de Gadara, umbreşte uneori sensul fundamental al coborârii lui Dumnezeu la noi.
Aceste ultime zile dinaintea Crăciunului, în care oamenii adună frenetic bunătăţi, sunt de fapt zilele din urmă ale sarcinii dumnezeieşti. Fecioara gravidă cu Dumnezeu se apropie de momentul în care Viaţa universului iese din pântecele ei. Sunt zile de pelerinaj, de călătorie istovitoare pentru o fecioară în luna a noua, timpuri de înnoptat în ger, de căutare a cetăţii de baştină. Sunt zile de intensă suferinţă, ca model fundamental al durerii care însoţeşte orice izvorâre de lumină. Sfânta Maria îşi începe lungul drum către cer, printr-o înstrăinare de cele pământeşti, de cetatea ei, de rudenii şi cunoscuţi. Se apropie peştera de a deveni catedrală a cerurilor. Îngerii îşi pregătesc de milenii corurile solemne. Fecioara se pregăteşte să nască singură, într-o iesle friguroasă, printre animale, pe Fiul veşnic al lui Dumnezeu. Acesta este şi înţelesul teologic al postului Naşterii Domnului, ca pelerinaj prin lumină, înstrăinare de plăceri, căutare a cetăţii de baştină a umanităţii, adică a raiului, şi naştere duhovnicească a lui Hristos în inimile noastre.
În vuietul dinaintea sărbătorilor, cineva plânge în tăcere. Cineva, mai înaltă decât cerurile, mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii se pregăteşte printre lacrimi să nască pe Dumnezeu."
Articol preluat de AICI 

vineri, 9 decembrie 2011

Concert de colinde tradiționale românești


Te așteptăm, fulg de nea!


Fulg de nea

Fulg de nea gingaș și moale
Fulg micuț de catifea
Din ce nor căzuși tu oare
Poposind în palma mea?

Te-am privit în zbor o clipă
Cum te hârjoneai pe sus
Și a vântului aripă 
Drept în palmă mi te-a pus! 

Stea micuță de zăpadă
Tare-aș vrea să te dezmierd,
Dar ești mică, mâna-i caldă
Și, încet,încet, te pierd. 
                                              Vasile Ungureanu, Poeziile Copilăriei 
    
      Autorul în vârstă de 80 de ani dedică poezioara copilașilor casei Sf Iosif  și urează tuturor celor de acolo un Crăciun binecuvântat! 



joi, 1 decembrie 2011

Mulțumim, Iașiule!


UPDATE - mesajul Mădălinei:

“Eu vreau sa le multumesc tuturor celor care de dragul meu si de drag de copii,fac posibila intalnirea noastra lunara,transmitand din om in om mesajul definitoriu al acestei case de copii....ca nu conteaza ce etnie sau ce religie esti,ci ca toti copii sunt ai Domnului....
Ideea principala a fost ca mai suntem in stare sa fim buni,toleranti fara nici cea mai mica urma de publicitate.
Am demonstrat ca un cuvant transmis mai departe poate face minuni.Nu numai de Craciun.” Mădălina C

De câteva luni (adică cam după ce Florin Chilian a concertat pentru ei și ,desigur, după crearea paginii de FB - care a strâns simpatizanți în mare parte datorită lui Florin) un grup de la Iași, grup pe care doamna doctor Mădălina C s-a străduit să-l formeze, strânge lunar câteva milioane pe care le trimite la casă + alte lucrări de care au nevoie. Și astăzi Iașiul a fost acolo cu o trupă de dans sportiv și dulciuri .Cinste lor și le mulțumim din suflet! 
Cităm gândurile unuia dintre membri grupului de la Iași:
"Prima data cand am luat cunostinta de casa Sf Iosif a fost undeva prin vara datorita d.nei doctor Ciuhodaru Madalina...dupa un drum lung pana in inima Transilvaniei,am ramas bulversata de faptul ca in tara mea nu ma pot intelege cu oamenii de acolo...dupa multe incercari si doar cu voia lui Dumnezeu am reusit sa gasim casa,situata pe o colina a orasului...
Eram niste necunoscute pentru maicutele,copii si vizitatorii de acolo,dar am fost primite cu cea mai mare caldura...ca si cum am fi facut parte din familie...era imposibil sa nu te lasi influentat de optimismul,bucuria si nevoia de facut bine pe care ni l-au insuflat maicutele....ne-am dus cu gandul de a ajuta,dar sufletele noastre au fost de 1000 de ori mai ajutate....am primit mai mult decat as putea oferi eu vreodata...
Cred ca acesta e secretul...sa fim buni,sa oferim si sa ne abandonam intr-u totul lui Dumnezeu(asa cum sora Emilia m-a sfatuit)" Claudia R

Sărbătoare și la Casa "Sf. Iosif"



Un grup de români cu suflet mare din Brașov sărbătoresc ziua de azi alături de copilașii și măicuțele de  la Casa"Sf. Iosif" .Vor fi dansuri populare, cântecele, daruri, baloane și multe îmbrățișări. :) 
Așa,da! 


La mulți ani, români! 


Copilașii s-au bucurat și ne-au împărtășt gânduri minunate pe care le puteți citi AICI